On Cinema

Christian Ferencz-Flatz este lector la UNATC „I. L. Caragiale” (Filmologie) și cercetător la Institutul de Filosofie „Alexandru Dragomir”/Societatea Română de Fenomenologie. A fost bursier al Fundației Alexander von Humboldt la Arhivele Husserl ale Universității din Köln. A publicat la Humanitas volumele „Obişnuit şi neobişnuit în viaţa de zi cu zi. Fenomenologia situaţiei şi critica heideggeriană a conceptului de valoare” (2009) şi „Retro. Amorse pentru o fenomenologie a trecutului” (2014), iar în 2016, „Sehen Als-ob. Ästhetik und Pragmatik in Husserls Bildlehre” (Bautz), precum și numeroase studii în reviste academice şi volume colective din țară și din străinătate (Husserl Studies, Phenomenology and Mind, Studia Phaenomenologica, Phänomenologische Forschungen, Tijdschrift voor Filosofie etc.). A tradus în limba română lucrări fundamentale de fenomenologie (Edmund Husserl, Martin Heidegger) şi teorie critică (Walter Benjamin, Theodor W. Adorno, Siegfried Kracauer). Este autorul studiilor despre cinema, „Filmul ca situație socială. Eseuri fenomenologice” (2018) și „Incursiuni fenomenologice în noul film românesc” (2015), ambele publicate la editura Tact. Împreună cu Julian Hanich, a editat volumul „Studia Phaenomenologica XVI: Film and Phenomenology” (Zeta Books, 2016).

Unul dintre aspectele care definesc, potrivit lui Vilém Flusser, noile imagini tehnice – fotografia și filmul, mai întâi, dar apoi și imaginile de sinteză și toată panoplia de forme la care ele conduc – îl constituie relația lor cu conceptul.
Spre deosebire de imaginile tradiționale, care traduc lumea experienței în reprezentări biplane, imaginile tehnice, după Flusser, vin în urma unei recodări a imaginilor prin concepte și au întâi de toate drept bază semiotică un efort de conceptualizare. Pe scurt: ele nu traduc pur și simplu lumea în imagini, ci dezvoltă un nou tip de imaginație, a cărei principală funcție o constituie traducerea vizuală a unor concepte. Tocmai acest lucru face, însă, conform lui Flusser, în același timp, eminamente problematică critica filozofică a acestor producții. Dacă interpretarea lui Flusser pare destul de speculativă atunci când e aplicată fotografiei și filmului, cum se întâmplă în textele sale mai timpurii, ea se dovedește totuși premonitorie dacă avem în vedere unele dintre formele contemporane ale imaginației tehnice, bazate pe rețelele neurale. Plecând de la exemple precum practica Gif Chat sau platforma DALL-E, dar mai ales de la creațiile Jan Bot, botul-cineast found-footage creat de Eye Filmmuseum, acest atelier caută, pe de o parte, să aprofundeze fenomenologic ideea „imaginii post-conceptuale” printr-o lectură atentă a unor asemenea noi materiale, iar, pe de altă parte, să ducă mai departe reflecția lui Flusser asupra felului cum ele schimbă din temelii înțelesul și funcția unei critici filosofice a imaginii filmice.