On Cinema

Filmul ca laborator moral
06.11.2022

Credite foto: 2001: A Space Odyssey (Stanley Kubrick, 1968)

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Academiei de Studii Economice unde predă filosofie și etică și cercetător al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Activitatea să se concentrează asupra filosofiei politice și eticii aplicate, precum și asupra relației dintre filosofie și cultura pop. A participat la mai multe conferințe internaționale în Oxford, New Orleans sau Helsinki, publică în reviste academice de prestigiu, a fost jurnalist la Academia Cațavencu și are numeroase intervenții în spațiul public, cu teme de reflexie ce pleacă din filosofia analitică și etică, pentru a deschide un dialog asupra valorilor care populează imaginarul mediilor de producție și transmitere a imaginii.

În cadrul acestui atelier îmi propun să explorez latura pedagogică a filmului, teza mea fiind aceea că, dincolo de inerenta dimensiune estetică, arta cinematografică poate să fie privită și ca un laborator moral. În particular, punctul meu de plecare se învârte în jurul argumentului dezvoltat de Richard Rorty privitor la rolul pe care narațiunile l-au jucat în progresul moral din secolul al XIX-lea. Coliba unchiului Tom, spunea Rorty, i-a ajutat pe proprietarii de sclavi să înțeleagă care sunt consecințele morale unui sistem economic ce permite tratarea unor ființe umane precum niște obiecte.
În mod similar, romanele lui Dickens sau Zola i-au pus pe proprietarii fabricilor din perioada incipientă a Revoluției Industriale să regândească unele practici de muncă sau relația dintre management și angajați. De ce joacă literatura un asemenea rol? Deoarece ne dezvoltă imaginația morală, ajutându-ne să ne punem în pielea unor personaje și să vedem lumea din perspectiva acestora. Asemeni literaturii, voi arăta că filmul are la rândul său această importantă componentă de pedagogie morală. Adăugând elementelor narative posibilitatea imersiunii video, voi argumenta că filmul poate fi văzut ca o serie de experimente mentale care ne pot provoca și testa o sumedenie întreagă de intuiții morale cu privire la o gamă variată de probleme filosofice, de la fericire și dreptate, la relația noastră cu tehnologiile noi și emergente. Concret, plecând de la două dintre cele mai cunoscute și populare serii de filme science fiction din istorie, Star Trek și Star Wars, voi arăta cum cele două universuri se constituie într-un laborator moral în care producătorii și scenariștii provoacă intuițiile morale ale privitorilor pe două teme de o importanță majoră pentru viitorul umanității: relația cu Inteligența Artificială și androizii, respectiv posibilitatea îmbunătățirii genetice și cognitive a speciei noastre. Voi încheia cu câteva considerații pe marginea importanței filmului văzut ca o propedeutică pedagogică morală și a datoriilor morale corelative pe care producătorii și scenariștii le au în acest context.