On Cinema

Spațiul afect în film și instalații video
13.11.2022

Touch Me Not, r. Adina Pintilie, 2018

Raluca Oancea (Nestor) deține un profil interdisciplinar ce include o licență în filosofia culturii și una în computere, un masterat în arte vizuale și un doctorat în teorie media, centrat pe investigarea noilor și vechilor categorii estetice care circumscriu fotografia, filmul și arta digitală cât și pe relația dintre noile tehnologii și arta contemporană. Lector la Universitatea Națională de Arte din București pe teme de estetică și artă media, ea este, de asemenea, curator independent și autor de texte pentru publicații culturale și academice ca: Praesens, Camera Austria, Ekphrasis, Eikon, Vremea, Scena9, Zeppelin, Revista ARTA, Revista 22, Revista de Filosofie, Annals of the University of Bucharest. 

În contra unei vechi obișnuințe de a asocia imaginea tehnică (fotografie, film, video) cu mimesis-ul unui spațiu-timp și documentarismul limitat la studium-ul barthian, câteva concepții filosofice și eseistice au deschis în cea de-a doua jumătate a secolului XX inedite perspective de eliberare poetică, ocupare, redefinire ontologică a spațiului, aplicabile atât în viața cotidiană cât și în practica artistică.
Astfel, alături de heterotopiile lui Foucault și speciile de spații livrate de Georges Perec în fenomenologia sa vizuală, spațiul oarecare (espace quelconque, any-space-whatever) din scrierile lui Gilles Deleuze despre cinema aduce în discuție coordonate spațiale afective create de autorii de film pornind de la tehnica gros-planului ori de la alte proceduri centrate pe vid sau culoare, ce reușesc deconectarea spațiului cinematografic de la realitatea fizică. Acest mod de a face cinema apropie filmul de zona artelor vizuale cât și de palierul întrebărilor ontologice despre ființă, spațiu și timp, așa încât investigația propusă poate revela atât trăsăturile Gândirii Cinema (vezi accepțiunea lui Deleuze de gândire care nu operează cu concepte ci cu planuri, distanțe focale etc) cât și interferențe ale lumii filmului cu lumea instalațiilor, a picturii. Pornind de la o serie de proiecte prezentate în acest an la documenta 15 sau la Bienala de la Veneția (inclusiv participarea regizoarei Adinei Pintilie la Veneția), se va discuta despre sinestezie, decadență, evoluții transmediale (cinema, instalații video, realitate virtuală) cât și despre modul în care, la intersecția cu practica artistică, spațialitatea renunța la supunerea fata de legile matematicii si fizicii, pierde omogenitatea si relația servilă cu coaja realității, cultivând in schimb afectul (mediatic) si fragmentarismul.