Ficțiuni Sonore

film mut, comedie romantică, durată: 52 minute
sunet: Micleușanu M.

Regie, scenariu: Mihaly Fekete (după piesa lui Joysef Szigeti)
Imagine: Laszlo Fekete
Actori: Lili Poor, Gyula Dezseri, Gyozo Kabok
Producător: Transsylvania (Cluj)

În Bătrânul infanterist și fiul său, husarul (1917), Mihály Fekete pare să-și fi propus două filme deodată – o poveste de dragoste pe timp de război în cochilia unei comedii. Meșterul bun la toate, adică bătrânul infanterist, are un fiu care e scutit de-nrolarea, în timp ce cârciumarul satului își vede deja băiatul favorit la un pas de tranșee. Doar că la mijloc stă amorul, firește – fiul celui dintâi o iubește pe fata aceluia din urmă, așa că se ivește un acord în urma căruia băieții fac rocadă în schimbul făgăduirii logodnei. Dimprejur, comedia; alunecosul cârciumar se dedă unui vis zvăpăiat de îmbogățire subită, sperând să descopere o comoară ascunsă-n pădure. Atunci când înțelegerea cade și fiu-i rămâne năpăstuit, husarul coace o poantă de zile mari avarului. Din construcția în opoziție, care se află la baza dinamicii dintre cei doi tați bun-rău, modest-avar, sprinten-bondoc etc. –, merită scoasă-n evidență chestiunea așa-zisului patriotism. Războiul e tragic, fără dar și poate, însă-i și înnobilează pe infanterist și husar în fața celorlalți. Să nu uităm, producția transilvană de filme s-a născut cu prea puțin timp înaintea urgenței Primului Război Mondial. (Călin Boto)

Micleușanu M. (Micleușanu Mitoș, n. 1972) este un artist interdisciplinar cu preocupări variate, de la poezie, literatură, pictură, fotografie la muzică experimentală și artă video. A studiat arte vizuale în Chișinău și la Cluj-Napoca. A publicat Amokalipsis (roman grafic, Ideea Design & Print, 1999), Organismecanisme (proză scurtă, Editura Ziua, 2002), Tuba Mirum (roman, Editura Pontica, 2003), Kasa Poporului (roman, Editura Polirom, 2008) etc. A realizat numeroase proiecte muzicale atipice (leftfield): Planeta Moldova (cofondator), Farmacie & Pompe Funebre, Febre39 etc. Primele încercări în zona muzicii electronice le face în perioada 1998-2000 cu proiectul Diafragma, iar din 2002-2008, cu proiectul Pneumaton, se concentrează mai mult pe experiment. În prezent, proiectele sale electronice sunt semnate ca „Micleusanu M.” sau „CPU99”, iar zonele explorate se afla la confluența dintre sinteza modulară și granulară a sunetului, la interferența dintre ambient, post-industrial și electroacoustic. Multe dintre lucrările sale pornesc de la field-recording sau de la ”preparate” obținute prin intermediul unor obiecte personalizate de artist în scop muzical.

Înregistrarea discuției despre despre filmul transilvan, despre regizorii Mihaly Fekete și Jenő Janovics, purtate de Călin Boto cu Melinda Blos-Jáni și Zágoni Balint:

Melinda Blos-Jáni este lector universitar la Departamentul de Film, Fotografie și Media al Universității Sapientia. Printre interesele sale științifice se numără filmele domestice (home movies) și cele de amator, documentarele autobiografice, istoria cinemaului mut, filmele mute contemporane și genealogia media. Și-a susținut doctoratul în 2012 cu teza „Practici de domesticire ale filmului în context familial. O analiză antropologică”.

Zágoni Bálint este regizor și istoric de film. În 2009 preia directoratul festivalului Filmtettfeszt – Zilele Filmului Maghiar, de care se ocupă până-n prezent, iar din 2013 curatoriază Ziua Maghiară din cadrul Festivalului de Film Transilvania. Co-redactează cărțile „Studioul de filme din Cluj între 1913 – 1920, o istorie în imagini” (lb. maghiară, 2009) și „De la cortul de film la turnul de televiziune – capitole din istoria filmului și televiziunii maghiare din România” (lb. maghiară, 2021). Regizează mai multe documentare, printre care „Janovics Jenő, un Pathe maghiar” (2011), „Pe urmele Mânzului Șarg” (2016) și „Banul Bánk clujean, pierdut” (2021) și coordonează reconstituirile filmelor mute clujene „Contagiunea” (r. Mihály Fekete, 1918) și „În țara cnutului” (r. Mihály Fekete, 1918).