Ficțiuni Sonore

film fără sunet, needitat (film de fantezie), digitalizat pentru prima oară, durata: 75 de minute
muzică: Abator Industries

Regia, scenografia și scenariul: Marin Iorda
Imagine: Eftimie Vasilescu
Actori: Tony Zaharian, Samy Wassman
Producător: Constantin Bondoc

*film realizat ulterior apariției sunetului în România, însă abandonat în pragul sonorizării din cauza unui conflict financiar intervenit între producător și operator

La ce mai poate servi Cetatea fermecată? Început, abandonat din motive financiare, făcut iar nu născut, filmul scriitorului, gazetarului, animatorului, în fine, regizorului Marin Iorda (Haplea, 1927; Așa e viața, 1930) se păstrează de mai bine de șaizeci de ani într-o copie de lucru dezlânată. Ce-ar fi trebuit să fie un proiect de suflu nou, demarat la doar câteva luni de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, a sfârșit precum un alt efort de lungmetraj de-al regizorului, întrerupt tocmai din pricina războiului – Focuri sub zăpadă (1941). Nu e prima dată când pariem pe un film nedus la bun sfârșit; acum câteva luni, prezentam în cadrul Short Sounds o fabuloasă simfonie urbană numită Orele Bucureștiului, începută în ’42 de către polonezul Witold Klimowicz. Însă demersul anterior era mai lesne de justificat – așa cum s-a păstrat, Orele… e atât un cufăr doldora de vederi luate de-a lungul și de-a latul unui București șic, acela dinaintea bombardamentului, cât și un jurnal de filmare. Cetatea fermecată, pe de altă parte, nu-i nici mai mult, nici mai puțin decât o înșiruire de cadre fanteziste, o odă camp a butaforiei; ține de fiecare să aprecieze cât de mult ori puțin poate însemna asta. Pentru unii, printre care mă număr, e neprețuită șansa de-a vedea ceva într-atât de extraterestru față de orice altceva a păstrat istoria filmului pre-sovietic în România, o bufoniadă pătimașă pe fundaluri pictate și pe sub peruci, cu împărați bărboși, prințese suple și băieți pasolinieni.

Abator Industries (Dan Michiu, Andreea Tincea, Cătălin Lungu, Daniel Iliescu) este un colectiv muzical independent, din București, direcționat în zona improvizației libere. Abator Industries a creat mai multe proiecte muzicale, cu dominante diferite: Loungerie II – loungerious punky jazz; Tunesinnaourheads – dub funk indie rock dancehall party; Uălvărin vs. Seibărtut – noise experiment; The Shape of Moombhaton – spoken word dub literature & electronic sound. Grupul, care trimite prin abordările sale sonore la muzica contemporană, ambient, sunete psihedelice și varii tendințe experimentale, a participat la o serie largă de experiențe performative, atât în cadrul concertelor de sine stătătoare (Art Labyrinth, MD, 2016; prezența la NISI Massa, proiect în cadrul BIEFF 2014; SoundCzech Festival, 2014 etc.), cât și proiecții de filme mute însoțite de muzică live: Man with a movie camera (TIFF Oradea, 2020; Alba Iulia Music Film festival, 2018); Metropolis (CitiZenit, Fabrica Teba, 2016); Nosferatu (Strarad Street Festival, 2016) etc. Colectivul a mai lansat și două ediții limitate CD-R, „Orellana Highjacked” (2012) și „Way of the Head” (2014).

Înregistrarea dialogului dintre Călin Boto și Andrei Rus despre Marin Iorda, animația interbelică și regimul filmului needitat „Cetatea Fermecată”:

Andrei Rus este conferențiar universitar în cadrul Facultăţii de Film din UNATC Bucureşti, unde predă cursuri de istoria filmului. A fost, timp de patru ani, director artistic al Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania. A coordonat timp de șapte ani revista de cinema Film Menu şi a organizat, împreună cu ceilalţi colegi de redacţie, proiecţii frecvente de filme, în cadrul Cineclubului Film Menu și a evenimentului „Să Film!”, în sala de cinema din cadrul Facultății de Film. A realizat selecții de filme pentru festivaluri de film din România (Timishort și NexT). A fost membru al mai multor jurii de specialitate în cadrul unor festivaluri de film, inclusiv în Juriul Revelation France 4 al secțiunii Semaine de la Critique, de la Cannes. A fost consilier pentru cinematografie al miniștrilor culturii Vlad Alexandrescu și Corina Șuteu și, timp de trei ani, membru în Consiliul de administrație al Centrului Național al Cinematografiei.