Ficțiuni Sonore

film mut, film istoric, durată: 75 minute
muzică: Iancu Dumitrescu

Regie: Grigore Brezeanu (ori Aristide Demetriade?)
Scenariu: Petre Liciu, Constantin I. Nottara, Aristide Demetriade
Imagine: Frank Daniau?, Alphonse Chagny?
Asistent cameră: Nicolae Barbelian, Gheorghe Ionescu
Actori: Constantin Nottara, Aurel Athanasescu, Aristizza Romanescu
Producție: Filmul de artă Leon Popescu

Dările de seamă despre Independența României (1912) se aglomerează de la o generație la alta. Nimic mai firesc; căci nevoia filmologilor de-a readuce în discuție cel dintâi lungmetraj românesc de ficțiune ține mai ales  de perioada care l-a născut, una despre care știm într-atât de puțin încât, de-a lungul timpului, s-a putut specula inclusiv în jurul a cât de mult a regizat cu-adevărat meteoricul Grigore Brezeanu acest debut-debut. Altfel, proto-epopeea națională despre Războiul Ruso-Turc din 1877 adună și consens – în speță reconstituirile momentelor de luptă, care-n ciuda faptului că s-au bucurat de coordonate venite din partea unor veterani, par complet scăpate din mână. Însă impresia mea e că s-a insistat prea mult pe asta. În regulă, Independența României nu-i o capodoperă a cinemaului mut și e just că-n jur s-a depus mult protocronism, însă-i departe de mine tentația de-a-i nega lui Brezeanu zvâcul compozițional. La puțin peste un deceniu de la „vederile” operatorilor români, venise vremea tablourilor vivante; asta se vede lesne în documentar, iar Independența e singura mărturie a stării de fapt din ficțiune. (Călin Boto)

Iancu Dumitrescu (n. 1944, Sibiu) este compozitor, muzicolog şi dirijor român, unul dintre pionierii muzicii contemporane. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi, la scară mondială, ai curentului spectral în muzică, de asemenea, cel mai important reprezentat al curentului componistic hyper-spectralist şi al muzicii asistate de computer. A absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti în 1968. A efectuat studii de fenomenologie şi a dirijat cu Sergiu Celibidache (Universitatea din Trier, Germania, 1978), care l-a condus pe urmele lui Edmund Husserl, ale cărui principii fenomenologice le-a aplicat în muzică. Director, fondator şi dirijor al Ansamblului Hyperion, cu care a realizat turnee în Franţa (Radio France), Anglia (Royal Festival Hall), Statele Unite (Spark Festival, Minneapolis) etc., pe care îl descrie ca „un grup multimedia dedicat muzicii experimentale”. Opera sa a fost abordată de ansambluri celebre pe cinci continente precum London Sinfonietta (Londra) , Kronos Quartet (San Francisco), iO String Quartet (New York), Fedrnando Grillo etc. și este editată pe 24 CD de către EDITION MODERN (Londra – Paris).

Înregistrarea discuțiilor, pe marginea filmului, dintre Călin Boto și Irina Trocan:

Conform cerințelor contractuale impuse de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) am separat sursa video de cea audio. Sistemul de sincronizare automată, dezvoltat pentru aplicațiile utilizate, poate prezenta mici sincope (delay-uri) în funcție de viteza de transfer (internet) și de dispozitivul dumneavoastră (desktop, telefon etc.)
Pentru a susține proiectul click – aici