Ficțiuni Sonore

Trei comedii abrupte (1927-1948)
06.11.2021

Credite foto: Arhiva Națională de Filme

Lache în harem (r. Marcel Blossoms, Vasile D. Ionescu, p. Național Film, 1927, film mut, durată: 19 minute)
muzică: Makunouchi Bento

Gogulică CFR (r. Cornel Dumitrescu, p. Teo-Film, 1930, film mut, durată: 9 minute)
muzică: Sillyconductor

Năzbâtiile lui Haplea (r. Traian Popescu-Tracipone, p. Bronky Lucovici, 1948, film fără sunet*, durată: 15 minute)
muzică: Micleușanu M.

*film realizat ulterior apariției sunetului în România, însă a cărui bandă sonoră s-a pierdut de-a lungul timpului

Comedia mută n-a avut cea mai bună viață în cinemaul românesc. Însă cum doar unul din cele trei scurtmetraje aduse laolaltă-n calupul de față a ajuns la noi în forma finală, putem fi optimiști – Lache în harem e un film cu-adevărat ambițios. Nu în narațiune ori umor, ci formal, prin cum rezonează cu forfota creativă care a luat cu asalt cinemaul anilor ’20, de unde-i vin încadraturile bibilite, supraimpresiunile, unghiurile subiective, asta-n timp ce fantasma exotică a haremului e un suvenir adus din cinemaul anilor 1910.
Gogulică, pe de altă, e o mostră dură a vremurilor lui; șomer în plină criză economică, toate pățaniile-i pornesc de la nevoia de a se angaja. Mult mai agitat și feroce decât colegii de calup, însă și mai tânăr, ce-i drept, șomerul lui Cornel Dumitrescu vine cu gag-uri svăpăiate, de-o ferocitate pe care forma brută a filmului o scoate și mai în față.
Ani mai târziu, în ’48, Haplea al lui Traian Popescu-Tracipone se scuturase de emfaza actoricească a cinemaului mut, însă nu pe de-a-ntregul. Ce pare a fi ultimul film de ficțiune realizat înainte de naționalizarea industriei prezintă un ins modest, argat al boierului D. Dobitocescu, la cuțite cu acesta din pricina interesului comun pentru o femeie; ori asta lasă să se înțeleagă documentele vremii și memoriile cineastului, care menționează și un gag în travesti. Aș zice că marea apariție din filmul lui Tracipone e fără dar și poate dama de-un blond platinat țipător jucată de Mary Theodorescu; o Marilyn înainte de vremea ei, deci sosie a unui concept ce încă nu-și primise chipul oficial, vaporoasa apariție pare acum promisiunea unui destin bombastic pentru filmul românesc; unul ce n-a fost să fie. (Călin Boto)

Felix Petrescu şi Valentin Toma, alias Makunouchi Bento, pe la finalul anului 2000 au pus bazele acestui proiect muzical cinematic, experimental, electroacustic. Cei doi au reuşit să clădească o discografie rezonabil de cuprinzătoare: 5 albume şi 4 compilaţii personale, 26 de EP-uri şi 12 single-uri, câteva înregistrări live, piese incluse pe mai mult de 40 de compilaţii, remixuri şi colaborări cu numeroși artişti.
Cătălin Matei (n. 1980) a realizat programarea audio pentru performance-uri şi instalaţii audio la numeroase festivaluri din țară și din afară, iar sub numele de Sillyconductor e implicat în mai toate activitățile care presupun producție și înregistrare muzicală, de la muzică de teatru, film sau jocuri video, la instalații de sunet sau obiecte sonore, încercând să combine știința, referințele clasice și umorul absurd în creațiile sale.
Micleușanu Mitoș (n. 1972) este un artist interdisciplinar cu preocupări variate. Primele încercări în zona muzicii electronice le face în anii 1998-2000, ulterior se concentrează mai mult pe experiment. În prezent, proiectele sale electronice sunt semnate ca „Micleusanu M.” sau „CPU99” fiind la confluența dintre sinteza modulară și granulară a sunetului, la interferența dintre ambient, post-industrial și electroacoustic.

Conform cerințelor contractuale impuse de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) am separat sursa video de cea audio. Sistemul de sincronizare automată, dezvoltat pentru aplicațiile utilizate, poate prezenta mici sincope (delay-uri) în funcție de viteza de transfer (internet) și de dispozitivul dumneavoastră (desktop, telefon etc.).
Pentru a susține proiectul click – aici