Short Sounds: Silent Romanian Documentary

Zi de zi. Documentare de actualitate (1897–1940)
03.09.2021

Credite foto: Arhiva Națională de Filme

filme mute, scurtmetraje, durată: 62 minute
muzică: Makunouchi Bento

10 mai 1897 (Paul Menu, 1897)
10 mai 1912 (Constantin Theodorescu, 1912)
1 mai 1914 (Constantin Ivanovici, 1914)
Minunea de la Maglavit (Eftimie Vasilescu, 1935)
O nuntă în lumea mare la Biserica Domnița Bălașa (Nicolae Barbelian, 1913)
În familia Ressel (Filmul Național Român, 1916)
Elevii Liceului Nicolae Filipescu iau masa la Restaurantul Coșna (Restaurantul Coşna, 1936)
Anul Nou 1928 – Serviciul divin la Patriarhia Română (Iosif Bertok, 1928)
Dezvelirea plăcii comemorative la Aeroportul Someşeni (Laszlo Fekete, Istvan Miskowszky, 1935)
Cursa ciclistă Diamant (Reprezentanţa Diamant, 1927)
8 iunie 1936 (Tudor Posmantir, 1936)
Cutremurul (Paul Călinescu, 1940)

„Zi de zi” caută să împace vicii private cu virtuțile publice. Ce-ar fi trebuit să fie mai degrabă o colecție de parade și vizite oficiale și-a schimbat traiectoria, chit că nu pe de-a-ntregul, în momentul-n care ni s-a arătat un mic film domestic, „În familia Ressel”, zis și „Scene de familie” (1916). Ai lui Ressel, fondatorul  Filmul Național Român, ne-au convins prin caraghioslâcurile lor șarmante că merită căutate nu doar marile evenimente din agoră, alde „Minunea de la Maglavit”, ci și ce s-a petrecut înaintea, în urma și-n jurul lor. În „O nuntă în lumea mare la Biserica Domnița Bălașa” (1912) se găsește o frântură dintr-un asemenea interes, căci în nicio clipă nu ne este arătată nunta propriu-zisă, ci, ca într-o replică burgheză a muncitorilor părăsind fabrica, nuntașii ieșind din biserică și dispărând în mașini. Încotro?
„Elevii Liceului Nicolae Filipescu iau masa la Restaurantul Coșna”; asta-n 1936. Abia ce-au defilat la parada de 10 mai, aceeași pe care Paul Menu o filmează la 1897 iar Constantin Theodorescu în 1912. Băieții se lasă poftiți de patronul restaurantului; ambiția publicitară se ghicește privind la panoramările de-a lungul cărora patinează ospătari la patru ace pentru a servi uniformele unor alte zile de 10 mai ce aveau să vină.
Montajul nostru ludic își are momentele solemne, în speță acele două filme nedifuzate la vremea lor – „8 iunie 1936” al lui Tudor Posmantir urmat de „Cutremurul” lui Paul Călinescu. Posmantir se afla la o tribună din Cotroceni pentru a filma manifestațiile ținute cu ocazia Zilei Restaurației. Cu dansuri populare, așa a început ce cunoaștem azi drept catastrofa de la Cotroceni, când o bună parte din tribunele înconjurătoare s-a prăbușit sub greutatea spectatorilor; camera operatorului a orbit, firește. Știm, documentarul lui Călinescu despre cutremurul din 1940 nu poate substitui ce-ar fi fost imaginile lui Posmantir, însă dacă se simte măcar un frison, ei bine, memoria celor două năpaste câștigă o secundă-n plus. (Călin Boto)

Makunouchi Bento, sau „cutia pentru prânz” japoneză, e o cutie din lemn lustruită şi îngrijită, împărţită în compartimente cu bunătăţi culinare. Probabil că acest fetish corespunde celei mai familiare imagini a mediului domestic japonez. Interpretând cutia ca obiect, dar în acelaşi timp ca metaforă, Felix Petrescu (Waka X) şi Valentin Toma (Toma Carnagiu, FKA Qewza) au pus, pe la finalul anului 2000, bazele acestui proiect muzical cinematic / experimental / electroacustic. Cei doi au reuşit, într-un fel sau altul, să clădească o discografie rezonabil de cuprinzătoare: 5 albume şi 4 compilaţii personale, 26 de EP-uri şi 12 single-uri (lansate la netlabel-uri de care ai fi auzit, pe vremea când asta conta), câteva înregistrări live, piese incluse pe mai mult de 40 de compilaţii, remixuri şi colaborări cu artişti precum Selfmademusic, Silent Strike, Daniel Dorobanţu, Nagz, Kaneel, Tao, Adapt, Autorotation, Trompetre şi probabil şi alţii. Fiind amândoi cinefili înrăiţi, nu au ratat nicio ocazie de a compune coloane sonore (cele neimaginare cuprind 1 lungmetraj+1 scurtmetraj+1 animaţie+1 joc video nenăscut) şi de a reorchestra live (oamenii au fost supuşi la 3 filme+1documentar). Dar dacă te aştepţi la ceva ce ai mai auzit, vei avea o surpriză. „Makunouchi Bento scriu discret o versiune alternativă a istoriei muzicii electronice românești. Probabil că fac parte dintre acei artiști pe care generațiile viitoare îi vor explora, descoperind mereu fragmente de informații și sunete care le vor agita și mai mult curiozitatea.” (Telekom Electronic Beats). Invitați la Post Muzica (13.04.2021), program curatoriat de Mitoș Micleușanu și produs de Rezidența BRD Scena9.

Conform cerințelor contractuale impuse de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) am separat sursa video de cea audio. Sistemul de sincronizare automată, dezvoltat pentru aplicațiile utilizate, poate prezenta mici sincope (delay-uri) în funcție de viteza de transfer (internet) și de dispozitivul dumneavoastră (desktop, telefon etc.).