Translating America

Critica instituțională și arta conceptuală au contribuit substanțial în anii 1970, odată cu primul val, și apoi în anii 1990, prin al doilea val, la analiza critică a criteriilor de legitimare a unui produs artistic propuse de către muzee și galerii.

Prin critica instituțională, artiștii au făcut vizibilă criza instituțiilor dedicate artei și au încercat să chestioneze convențiile acestora referitoare la dialectica expunere / nonexpunere, artă / nonartă, valoare simbolică / valoare comercială. Atenția îndreptată asupra discursului și conceptului au orientat narațiunile istoriei artei înspre fisurile interne pe care le conțin, problematizând includerile și excluderile canonului vestic, iar studiile dedicate canonului au captat tot mai mult interesul cercetătorilor. De aceea, acest moment hotărâtor merită reevaluat acum și transformat într-o lecție pe care poate tinerii curatori și artiști o pot integra în practica lor. Dacă acumularea gesturilor criticii instituționale de-a lungul manifestărilor ei este privită ca tot atâtea căutări de a evada din închiderea și ierarhia unei instituții, atunci poate că descentrarea și diversificarea modelelor căutate de expozițiile actuale încearcă o ieșire din poziționarea individualistă a curatorului care orchestrează ideile artiștilor și structurează „instituția” expoziției.

Diana Marincu este curator și critic de artă, membru AICA și IKT, Director Artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara. A obținut în 2017 titlul de Doctor de la Universitatea de Arte din București, secția Istoria și Teoria Artei. Cele mai recente expoziții ale sale includ: Harun Farocki – Ar trebui ca realitatea să înceapă, Fundația Art Encounters, Timișoara (2020); Persona, MUCEM, Marsilia (2019); Manufacturing Nature / Naturalizing the Synthetic, Frac des Pays de la Loire (2018); Marianne Mispelaere – Sounds Make Worlds, Fundația Art Encounters, Timișoara (2018); co-curator alături de Zsuzsanna Szegedy-Maszák, Double Heads Matches, Noua Galerie a Budapestei (2018); co-curator alături de Ami Barak, Viața – Mod de întrebuințare, Timișoara Art Encounters (2017); co-curator împreună cu Anca Mihuleț al proiectului Punctul alb și cubul negru, MNAC București (2015- 2017). Printre publicațiile recente se numără: co-editor alături de Mica Gherghescu, Infra-Noir. Anatomii ale dorinței. Metamorfoze ale imaginilor, Editura Art Encounters, Timișoara, 2020; coo-editor alături de Ruxandra Demetrescu, Revista ARTA, nr. 44-45 / 2020; co-editor alături de Emmanuel Lebeau a catalogului Manufacturing Nature / Naturalising the Synthetic, Frac des Pays de la Loire, 2020.