Short Sounds: Silent Romanian Documentary

Pe repede-nainte. Documentare industriale (1928–1935)
09.09.2021

Credite foto: Arhiva Națională de Filme

filme mute, scurtmetraje, durată: 49 minute
muzică: Sillyconductor

Prima expoziție a electricității în România (1928)
S.T.B. – Societatea Tramvaielor București (S.T.B.,1932)
Industria sârmei Brăila
(Jenő Janovics, 1935)
Emailul Mediaș
(Fabrica Emailul Mediaş, 1930)

Nici n-am convenit bine la un calup de filme utilitare că deja vedeam cum o să curgă micile documentare despre fabrici și uzine. Speram, firește, la zvâc constructivist, viteză, cadre cu scântei, fier înroșit, locomotive cu abur, în fine, știam ce voiam – voiam ce știam. Apoi am dat peste alte și alte filme din aceeași specie, într-atât de felurite încât șablonul devenea tot mai ridicol; nu neglijabil, nici vorbă, ci îngust. „Industria sârmei Brăila” al legendarului Jenő Janovics rămâne cel mai apropiat de intenția inițială. Cine ar putea contesta cadrele-i bilite cu muncitori?
Nimeni. Doar că-n ochii mei niște filme mai difuze, mai aerisite întrucâtva, au loc de mai multă fantezie. Dincolo de generice informative și cadre cu familia regală, „Prima expoziție a electricității din România” (1928), al cărui realizator rămâne anonim până-n ziua de azi, e ce-aș numi un reportaj făcut la firul ierbii, din sală-n sală cu trepiedul la braț, păstrând senzația de vizitator tenace. La fel, plăcerea pe care o stârnește „Societatea Tramvaielor București”, făcut la douăzeci de ani de la introducerea tramvaielor în capitală, vine tocmai din cât de împăștiat e filmul. Asta fiindcă regizorul, anonim la rându-i, nu s-a mulțumit cu acele panoramări flatante din depoul în plină renovare; ori cu acele cadre săltărețe luate în tramvai. Nu, el a vrut s-arate și cabinetul medical al Societății, farmacia-i, machetele, șantierele, tot ce-a încăput pe rolă, însă în niciun moment nu se simte împovărătoare ambiția asta.
Din contră, regulile erau încă vagi. Despre „Emailul Mediaș” (1930) putem spune fără rețineri că e unul din cele mai fabuloase suveniruri luate din arhivă. Regizorul ne e iarăși necunoscut; tot ce știm e că a fost un ins cu îndeajuns de mult fler încât să combine un film utilitar oarecare cu o reclamă hilară la vasele de email. Se simte rimul explorărilor; pe repede-nainte. (Călin Boto)

Sillyconductor (Cătălin Matei, n. 1980) e un sound artist care activează sub mai multe pseudonime. A realizat programarea audio pentru performance-uri şi instalaţii audio la numeroase festivaluri din țară, cât și din afară: Rokolectiv Festival (Bucureşti), TodaysArt Festival (Haga, Olanda), Unsound (Cracovia, Polonia), Eurobeats (Washington, SUA), Club Transmediale (Berlin, Germania), CrackFestival (Roma, Italia), Arma17 (Moscova, Rusia), Insomnia Festival (Tromso, Norvegia), Konzerthaus Berlin etc. Sub numele de Sillyconductor e implicat în mai toate activitățile care presupun producție și înregistrare muzicală, de la înregistrări din interiorul orgilor de biserică în cadrul proiectului „Metaorganum” (premiul AFCN pentru activare interdisciplinară în 2018), la muzică de teatru, film sau jocuri video, la instalații de sunet, cum ar fi „100 Catronomes” (extravaganța lui Ligetti pentru 100 de metronoame adaptată pentru 100 de pisici maneki-neko) sau obiecte sonore, cum ar fi „Pianosaurus” (un dispozitiv similar unei console de jocuri care controlează patru piane turboficate), „Ondiocytherium” (un instrument muzical care se autodistruge) etc. A realizat show-uri de radio pentru ORF Kunstradio, iar instalațiile sale au funcționat la MAK, Belvedere21 (Viena), Ars Electronica (Linz), V&A (Londra), IUAC (Seoul), Galleriapiu (Bologna), Abrons Center (New York). Uneori performează alături de Ansamblul Hyperion International, fondat și condus de Iancu Dumitrescu, sau organizează workshopuri pentru copiii cu dizabilități de auz, bazate pe vibrații și stimuli vizuali, încercând să combine știința, referințele clasice și umorul absurd în creațiile sale.

Conform cerințelor contractuale impuse de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) am separat sursa video de cea audio. Sistemul de sincronizare automată, dezvoltat pentru aplicațiile utilizate, poate prezenta mici sincope (delay-uri) în funcție de viteza de transfer (internet) și de dispozitivul dumneavoastră (desktop, telefon etc.).