Maiorul Mura
16.05.2020
1928, film mut, comedie, durata: 62 minute
ambianță sonoră: Sillyconductor
O comedie interbelică, regizată de avocatul Ion Timuș, operator Leo Schwedler, după un scenariu al actorului Jean Georgescu, care adaptează localizat libretul operetei „Moştenitorii veseli” de Winterberg.
O comedie lirică și burlescă, amintind de filmele lui Lubitsch (…) a contribuit la apariția primelor comedii sonore (…). ( Dominique Nasta, “Contemporary Romanian Cinema: The History of an Unexpected Miracle”, Columbia University Press, 2013)
Este vorba despre o comedie simpatică în care se întrepătrund elementele unui vodevil cazon – aventurile amoroase a doi ofiţeri şi ale ordonanţelor lor, veniţi într-un sat pentru manevre – cu clasicele qui-pro-quo-uri ale unui vodevil de salon (o schimbare de identitate, o moştenire cu bucluc şi un meritat happy-end). Fantezie lirică, dar şi umor dintr-o bucată, succes de public şi de critică. (Călin Căliman, „Istoria filmului românesc”, ediţia a III-a, Editura Contemporanul, 2017)
În modestia decorului rural al unei încrucișări de drumuri prăfoase, unde apar escadroane țanțoșe căutând cartiruire pentru manevrele de toamnă – o grandoare stilizată ironic prin unghiul de filmare (…) Reperul proxim al filmului ar fi însă umorul anticazon tradițional al literaturii române, reanimat în varianta farsei tandre prin schițele lui Gh. Brăescu, care apar în suită în toți anii ’20 şi au fost o lectură preferată a lui Jean Georgescu. (…) Suntem la prima peliculă românească cu actori unde tabloul înregistrat este câteodată cadru de film cu funcţie specifică, producând el însuşi idei – în speţă gaguri. (Valerian Sava, „Istoria critică a filmului românesc contemporan”, vol. 1, Editura Meridiane, 1999)